O creanță recuperată prin executare silită nu înseamnă doar principalul restant. Dobânzile, penalitățile și costurile procedurii pot schimba semnificativ suma finală. Întrebarea cine plătește cheltuielile de executare are un răspuns de principiu clar: debitorul urmărit suportă, de regulă, costurile executării. În practică însă, creditorul este cel care trebuie adesea să avanseze anumite sume pentru ca procedura să poată începe și continua.

Pentru o companie care are facturi neplătite, această diferență este esențială. Avansarea cheltuielilor nu înseamnă că acestea devin definitiv costul creditorului. Ea reprezintă, în cele mai multe situații, finanțarea inițială necesară pentru recuperarea creanței.

Cine plătește cheltuielile de executare silită

Regula prevăzută de Codul de procedură civilă este că cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului. Cu alte cuvinte, persoana fizică sau societatea care nu și-a executat obligația de plată va datora nu doar debitul principal, ci și costurile rezonabile și necesare generate de recuperarea silită.

Această regulă are o logică directă: dacă debitorul și-ar fi plătit obligația la scadență sau cel târziu după notificare, creditorul nu ar fi fost nevoit să deschidă un dosar de executare. Costurile nu apar din simpla alegere a creditorului de a apela la executor, ci din neexecutarea obligației de către debitor.

Totuși, creditorul trebuie să distingă între două momente. Primul este momentul inițierii executării, când anumite costuri trebuie avansate. Al doilea este decontarea finală, când aceste sume sunt incluse în debitul urmărit și sunt recuperate, dacă executarea produce rezultate.

Ce cheltuieli pot apărea într-un dosar

Cheltuielile de executare nu reprezintă o sumă fixă aplicată automat. Ele depind de natura creanței, valoarea debitului, metodele de executare folosite și dificultatea concretă a recuperării. Într-un dosar pot apărea onorariul executorului judecătoresc, taxe și cheltuieli pentru comunicarea actelor, cheltuieli de transport, costuri pentru evaluarea sau valorificarea bunurilor, onorarii pentru experți și, unde este cazul, cheltuieli de publicitate necesare valorificării unui bun.

Pot fi incluse și cheltuielile cu avocatul, atunci când acestea au fost necesare și sunt justificate. Nu orice cost pretins de creditor ajunge automat în sarcina debitorului. Sumele trebuie să fie reale, legate de dosar și stabilite în limitele legale aplicabile.

În cazul unei popriri bancare simple, costurile pot fi mai reduse decât într-o executare care presupune identificarea, sechestrarea, evaluarea și vânzarea unor utilaje, vehicule sau imobile. Pentru o firmă creditoare, alegerea metodei potrivite de executare contează inclusiv din perspectiva raportului dintre cost, timp și probabilitatea de recuperare.

Creditorul avansează sumele necesare

Executorul judecătoresc poate solicita creditorului să avanseze cheltuielile necesare îndeplinirii actelor de executare. De exemplu, pot fi necesare sume pentru transmiterea somației, verificări, deplasări, adrese către instituții sau măsuri asupra bunurilor debitorului.

Fără aceste avansuri, anumite acte nu pot fi efectuate. Creditorul nu trebuie însă să accepte costuri fără explicații. Este rezonabil să solicite o estimare a cheltuielilor, să înțeleagă ce operațiuni sunt necesare și să urmărească evoluția dosarului.

La final, dacă se recuperează bani sau bunuri valorificabile, cheltuielile avansate se adaugă obligației debitorului. Executorul stabilește, prin actele specifice dosarului, cuantumul cheltuielilor de executare care trebuie suportate de debitor.

Când pot rămâne costurile în sarcina creditorului

Regula nu este absolută. Există situații în care creditorul poate rămâne cu toate sau cu o parte dintre cheltuielile avansate. Cea mai frecventă situație este renunțarea la executare. Dacă creditorul decide să oprească procedura din propria inițiativă, costurile deja generate pot rămâne în sarcina sa.

De asemenea, recuperarea poate fi imposibilă în fapt. Debitorul poate să nu aibă conturi disponibile, venituri urmăribile, bunuri identificabile sau active care să poată fi valorificate eficient. În această situație, dreptul creditorului de a recupera cheltuielile de la debitor nu dispare, dar poate fi dificil de transformat într-o sumă efectiv încasată.

Mai există și cazuri în care executarea este contestată și anumite acte sunt anulate de instanță. Dacă executarea a fost pornită fără condițiile legale necesare sau pentru o sumă nejustificată, creditorul poate suporta consecințele financiare aferente. Tocmai de aceea, înainte de deschiderea dosarului, titlul executoriu, valoarea creanței și calculul accesoriilor trebuie verificate atent.

Debitorul poate contesta cheltuielile?

Da. Debitorul are dreptul să conteste executarea silită și, după caz, cuantumul cheltuielilor stabilite în dosar. O contestație nu suspendă automat executarea, iar simplul dezacord față de sumă nu este suficient pentru anularea costurilor. Instanța analizează documentele, necesitatea actelor efectuate și respectarea condițiilor legale.

Pentru creditor, o contestație poate întârzia recuperarea, însă nu înseamnă automat că dosarul este lipsit de temei. O documentare corectă a creanței, o cerere de executare formulată precis și cheltuieli justificate reduc riscul de dispută și oferă o poziție mai solidă în instanță.

Ce trebuie să verifice o companie înainte de executare

Executarea silită este eficientă atunci când este pregătită pe baza unor informații reale despre debitor și despre creanță. Înainte de a avansa cheltuieli, compania trebuie să confirme existența unui titlu executoriu, să stabilească exact principalul, dobânzile și penalitățile datorate și să verifice dacă nu există plăți parțiale care trebuie scăzute.

Este utilă și o evaluare pragmatică a patrimoniului debitorului. O creanță perfect justificată poate rămâne greu de recuperat dacă debitorul nu are lichidități sau bunuri urmăritibile. În schimb, atunci când există conturi active, venituri, vehicule, echipamente sau alte active, măsurile de executare pot avea o perspectivă mai bună.

În relațiile comerciale, timpul contează. O firmă care așteaptă prea mult poate constata că debitorul și-a redus patrimoniul, a acumulat alte datorii sau a intrat în insolvență. Negocierea amiabilă rămâne de multe ori cea mai rapidă variantă, dar, atunci când aceasta nu produce rezultate, trecerea la procedurile legale trebuie analizată fără întârzieri inutile.

De ce contează calculul corect al costurilor

Pentru un director financiar, problema cheltuielilor de executare nu este doar juridică. Ea influențează decizia privind recuperarea, bugetul alocat și estimarea sumelor ce pot fi încasate. Un dosar bine administrat trebuie să urmărească recuperarea integrală a creanței, fără a genera costuri disproporționate față de valoarea sau șansele reale ale dosarului.

AS Recover poate sprijini creditorii în evaluarea etapelor de recuperare, de la notificare și negociere până la reprezentare și executare silită. Abordarea corectă începe cu verificarea documentelor și alegerea măsurilor care servesc obiectivului real: recuperarea banilor într-un termen rezonabil.

Înainte de a trata cheltuielile ca pe un obstacol, priviți-le ca pe o componentă controlabilă a strategiei de recuperare. Cu documente corecte, informații clare despre debitor și acțiune la momentul potrivit, costurile avansate pot deveni parte din suma recuperată, nu o pierdere pentru companie.